Imi place incredibil de mult muzica buna si, da , uneori imi place sa dansez. Apoi, ca orice persoana a zilelor noastre care se respecta, am crezut mereu ca sportul trebuie sa faca parte din viata mea. Mi-a luat mult timp pana sa gasesc o reteta sa le combin si sa imi placa intradevar, insa am fost norocoasa sa gasesc reteta perfecta: ZUMBA!
De cateva luni bune, de trei ori pe saptamana astept cu nerabdare orele de ZUMBA, cu Laura Bothar si Emil Iakabos. Si va recomand din tot, tot sufletul, daca iubiti muzica buna si sportul si doriti sa le combinati, sa incercati macar o data sa mergeti la Zumba, oriunde ati fi in lumea asta mare.
In ritmul uneori infernal al vietii de astazi, serile cu Zumba sunt menite sa imi reincarce bateriile. Si nu e vorba doar de faptul ca arzi calorii - desi, evident, e motivul pentru care aproape fiecare dintre noi se gandeste si doreste sa practice un sport. Zumba e o stare, de cate ori am o zi mai grea si ma simt epuizata, daca am norocul ca acea zi sa se sfarseasca cu o ora de Zumba, seara ma simt un alt om, optimist si plin de viata si, in acelasi timp obosit in cel mai placut mod. Senzatia pe care o am dupa ce plec de la sala este exact senzatia pe care, copil fiind, o aveam dupa ce ajungeam acasa de afara, unde aerul curat si jocurile copilariei te oboseau si te adormeau, fara sa iti dea ocazia sa te mai gandesti la nicio grija, la nimic neplacut.
La Zumba totul este incredibil: melodiile pe care se desfasoara coregrafiile iti raman in minte si te trezesti chiar si dimineata cu ele, iar pasii te urmaresc si ei peste tot, de-ti vine sa dansezi cateodata si peste zi, ca sa ii rememorezi si sa iti readuca starea de bine si de bucurie.
O ora de Zumba incepe intr-un ritm mai putin alert, apoi gluma se ingroasa si pasii sunt tot mai desi si mai sustinuti, in timp ce pauzele dintre melodii devin tot mai mici. La sfarsit, melodia de cool-down te face sa te opresti din nebunie si te calmeaza, te face chiar sa devii nostalgic...
Pana la urma, Zumba e o frumoasa, frumoasa nebunie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Doamne, cum zboară timpul și ce frumos cresc aripile copilașilor din jurul nostru! Azi e despre ultima zi de grădiniță a Ilincăi. Și parcă ... -
Se apropie sărbătorile pascale, dar afară e un soi de iarnă cu răzlețe ore (sau minute?) de primăvară care ne invită mai de grabă să stăm l...
Un comentariu:
Felicitari pentru articol! Plin de esenta!
Trimiteți un comentariu