De la "Femei puternice. Femei de succes" la "Masterchef" si inapoi la viata!

Exista momente pentru care merita sa iti doresti sa ajungi acolo unde visezi. Azi a fost o asemenea zi. Doua evenimente m-au aruncat dintr-o parte in alta a baricadei si m-au facut, pe rand, sa simt ca am facut ceva cu viata mea pana azi si apoi ca mai am multe de facut.

Am avut onoarea sa ma aflu printre femeile de exceptie din Sibiu, la un eveniment frumos si elegant ce a avut in centrul sau lansarea cartii "Femei puternice, femei de succes" editata de Gabriela Visan si Ioana Barbulescu. M-a surprins cand am fost invitata sa fiu una dintre femeile de elita din Sibiu, pentru ca nu consider ca am dat tot ceea ce pot in profesia pe care o am. Dar am inteles, apoi, gratie atmosferii de acolo, ca sunt privilegiata si merit sa ma bucur de aceasta recunostinta din partea unor oameni minunati.

Am ajuns acasa si am vizionat finalul unei emisiuni culinare. La o prima lecturare, pare lipsit de sens, insa finalul acestui show de televiziune sunt convinsa ca a zdruncinat si cele mai inclestate suflete care l-au urmarit. Concurentul care a castigat, desi a fost renegat de aproape toti cei cu care s-a aflat in competitie, ne-a dat o lectie de viata pe care cu greu o pot uita. In povestea baiatului simplu, care si-a depasit conditia si, prin inteligenta, munca, tact si o incredibila determinare, a reusit sa isi implineasca visul lui cel mare, ne regasim atat de multi. Si-a atras antipatia tuturor care nu au inteles decat foarte tarziu - unii, prin atitudinea din aceasta seara, chiar nu au inteles nimic - ca viata este o lupta grea si doar cei mai buni castiga ceea ce isi doresc. Acest concurent a fost de o corectitudine incredibila, dovedindu-se de-a lungul competitiei un sef de echipa desavarsit, cand a fost cazul, dar si un adversar redutabil si multi au confundat dorinta lui de a castiga cu incapacitatea de a-si forma prieteni printre ceilalti concurenti. Mi-a atras atentia de multa vreme, dar azi, cand primul lui gand dupa castigarea marelui premiu a fost sa isi ajute mama sa plateasca un credit pe care cu greu reusea sa il achite in fiecare luna, am inteles ca e mai uman si mai sensibil cu mult decat ceea ce parea. Am tinut cu el in finala nu pentru ca mi-a displacut concurenta cu care s-a confruntat - femeia din mine m-a facut pentru o clipa sa imi doresc ca ea sa castige - , ci pentru ca toti ceilalti nu doar ca nu il sustineau, dar ii aruncau sageti dupa sageti. 

E ca in viata. Multi dintre noi devenim antipatici in fata unor oameni cu care nu avem nimic de impartit, in timp ce ii iubim pe altii, care ne sunt familia, prietenii etc. Si pentru multi suntem de neinteles, chiar daca nu facem decat sa ne urmam, cu toata fiinta, drumul pe care vrem sa mergem.

Ziua de azi a fost o lectie de viata. Vazuta din unghiuri diferite, experientele de zi cu zi fac din viata noastra un concurs, din care iesim cand invingatori, cand invinsi. Dar cei care ne cunosc si ne iubesc cu adevarat, vor stii intotdeauna sa vada sufletul care se ascunde dincolo de orice diploma, de orice premiu si de orice esec.  Pentru ceilalti, insa, probabil ca partea umana din noi nici nu e bine de pus pe tava, pentru ca  o pot usor transforma intr-o slabiciune si o arma cu care sa ne doboare.

Si am mai invatat ceva: sunt inca departe de a-mi fi indeplinit toate visele, dar azi am mai aflat inca o data ca sunt pe drumul cel bun! Intamplator sau nu - si aici imi amintesc ca nimic nu e intamplator si serendipitatea m-a urmarit si ma urmareste deseori - ,  pasiunea mea pentru prajiturile sofisticate are mai multe in comun cu aceasta zi si cu cele ce vor urma decat mi-as fi imaginat vreodata! Dar despre asta voi scrie, cat de curand, pentru ca drumul meu spre viata pe care mi-o doresc e aproape de a o lua si intr-o alta directie... Si abia astept!!!