CĂSUȚA DIN POVEȘTI A ILINCĂI

 Doamne, cum zboară timpul și ce frumos cresc aripile copilașilor din jurul nostru!

Azi e despre ultima zi de grădiniță a Ilincăi. Și parcă mai ieri nu îmi venea să o las din brațe în prima ei zi în care a intrat pe aceeași poartă, gândindu-mă că nu cunoaște pe nimeni și că îi va fi greu... Din fericire, n-am avut deloc dreptate!

 A fost și ultima serbare de la grădi, cu emoții și lacrimi de bucurie, cu inima plină de cât de frumos a trecut și se așează în ea anii aceștia minunați! Și iar ajung la aceeași concluzie: când oamenii pun suflet în ceea ce fac, tot rezultatul muncii lor e pe măsură.

La grădinița Ilincăi sufletul și frumosul se simt zi de zi când vine acasă și se desăvârșesc într-un mod minunat pentru cei mici și pentru cei mari la fiecare serbare. Pentru că acela e momentul când vezi, cu ochii părintelui ce își dorește firesc ce e mai bun pentru minunea sa, cum ea crescut cu încă un anotimp alături de colegii ei, înconjurați de o grijă maternă pe care o are fiecare dintre cele care le veghează drumul. 

Azi sunt plină de mulțumire pentru "Căsuța din povești", pentru că știu că numele grădiniței Ilinca l-a trăit pe deplin timp de 3 ani: i-a fost o a doua casă, cu oameni buni și blânzi, care au învățat-o atât de multe! O căsuță plină de povești cu spiriduși și îngerași, animăluțe la circ, balerine tot mai grațioase, copii din povești de demult ori călători în jurul lumii, în care toate momentele de sărbătoare au fost îmbrăcate în amintiri de neuitat pentru ei și pentru noi, iar doar pentru ei fiecare zi a fost o sărbătoare a unei copilării de poveste! Și asta ghicești simplu, doar uitându-te la copilul tău cum pleacă zi de zi spre grădiniță cu inima plină și dornică să primească noi experiențe și cum se întoarce cu încântare și deprinderi noi, uneori veselă, alteori obosită, dar (aproape) mereu cu dorința de a merge iar la grădi. Normal, au fost și momente în care s-a necăjit și nu a mai vrut la grădi ori altele în care ar fi preferat să stea acasă, cu noi,  însă chiar și atunci, de fiecare dată când am luat-o din fața grădiniței, primul ei răspuns la întrebarea: "Cum a fost azi la grădi?" l-a dat cu o fățucă veșnic zâmbitoare:"Bine!" Iar apoi adevăratele și tot mai luungile ei povești despre grădi le avea întotdeauna seara, înainte de culcare, când aflam toate năzdrăvăniile, ale ei și ale colegilor. :)

Adun în mine încă dinainte de ultima ei serbare atâtea emoții de drag și deja de nostalgie pentru acești ani ai ei minunați! Știu că o să îi fie dor de colegii ei, de orice colț din grădiniță, de Dana și de fiecare dintre cele care le veghează acolo, ca într-o mare familie de mămici :), știu și că încă nu conștientizează pe deplin că azi se va juca pentru ultima dată în Grupa Albinuțelor cu colegii ei, sub ochii mari și buni ai Danei! Știu că azi e ultima zi în care va urca pe scările ce o duc în grupă, va sta cu siguranță alături de prietena ei Ilinca G. la masă, vor râde mai mult decât vor mânca, vor face trenulețul ca să se spele pe mânuțe înainte și după masă - prilej să se mai distreze încă o dată, se vor juca doar ele sau se vor supăra una pe alta și apoi se vor împăca și iar se vor juca. Iar la finalul programului e posibil să le așteptăm în fața grădiniței mai mult decât e cazul, pentru că durează nu până se pregătesc să plece, durează până își mai povestesc ele câte ceva - și toate astea nu le va mai face la fel de mâine... 

I-aș prelungi cumva acest timp al ei, aș vrea să o pot face. Îmi va fi la rândul meu dor de drumurile noastre de dimineață până la grădiniță, de teiul pe care îl tot văd în fiecare zi și acum e încărcat de flori parfumate, îmi va fi dor să o văd jucându-se în curtea grădiniței și să îmi stea inima în loc de cât de acrobată este acolo, unde știe fiecare leagăn și fiecare joc. Dar mai știu ceva... Știu că trebuie să o las să crească... 

Minunată căsuță din povești, MULȚUMESC în numele Ilincăi, MULȚUMESC în numele nostru! 

Dana, Carmen, Iulia, Ale, Elena, Ionela, - nu v-am spus  niciodată pe nume, azi îmi permit să vă scriu așa cum vă spune Ilinca, - mulțumesc pentru tot, pentru cum i-ați învățat despre lume și despre ei, despre prietenie și despre jocuri, dar mai ales mulțumesc pentru sufletul pe care l-ați pus în ei! Știu sigur că e un început valoros pentru anii de școală ce vor urma!

Roxana, căsuța ta este o minunată poveste pentru noi toți, mici și mari! MULȚUMESC pentru că am făcut parte din ea!